Te astept
Am cusut în copcii zilele şi nopţile
să reuşească operaţia,
să-ţi fie convalescenţa somn după ploaie,
îngerii să te vegheze cu rândul,
imaculată-n albul nins între pereţi
ca un corcoduş înflorit îintr-o casetă de sticlă
pe care-l privesc invidioşi caişii.
Clipele trec ca o retragere-n casă a melcilor
universul închide-n aşteptare,
moartea fugită din cauza vânătorilor
pe ţancuri îndepărtate-n munţii de piatră.
Te aştept pe coridorul de aer
să-ţi legeni corpul fragil după suferinţă,
ca un lujer scăpat din ghearele îngheţului
înseninându-şi faţa la un soare de vată.
Blogul de Poezie 