Ionela Gocan despre daltonismul poetic


Culorile din viata mea

Sunt verde
Si mi-e albastru de tine…
Ma doare rosul din inima mea,
Dar sunt bolnava de roz…
Insist sa cred ca viata e roz,
Chiar daca o mai strabate
Cate o unda de violet,
Chiar daca o mai supara
Cate o pata de intuneric,
Chiar daca o mai strapunge
Cate un vis indignat
De culoarea castanelor scoase din foc
Cu mana altuia…
Dar dimineata cand ma trezesc
Seninul din mine isi cere drepturile
De a amesteca toate culorile
Din viata mea…
De a atenua duritatea intunericului,
De a calma indignarea violetului,
De a spala petele caprui
Ale ochilor mei
Incapatanati sa vada viata in roz…

 

Anunțuri

Despre Lucian Mindruta

Am facut locul acesta pentru noi toti, nu doar pentru mine.
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Ionela Gocan despre daltonismul poetic

  1. Ionela Gocan zice:

    multumesc 🙂

  2. Ioan zice:

    foarte frumoasa poezia Ionelei Gocan!!!multa imaginatie si sensibilitate!

  3. Sersea Irina zice:

    Ploua-ma

    Plouă-mă, cer, şi plouă-mă, furtună,
    Plouă-mă coaste şi apoi m-adună
    Într-o întreagă, grea melancolie
    Care-a murit c-aşa a fost să fie.

    Plouă-mă, nor, plouă-mă de-acasă,
    Plouă-mă-n sus şi-apoi mă lasă
    Căzând în gol să mă găsesc nevie,
    Căci am murit c-aşa a fost să fie.

  4. Ofelia zice:

    MINUNATA! CATA FANTEZIE TOTUSI…. COLORATA

  5. Maria C. zice:

    Curtezană urbană

    Te împarţi între asfalt şi cearşaf
    te prelingi pe buza unui pahar
    pe piciorul unui pat
    pe braţul unui fotoliu
    pe faţa unei mese
    şi-apoi în buzuarul unui barbat
    fară moravuri ca tu esti oricum
    uşoară
    cârpă tocită de asfalt

  6. Teona zice:

    DE NOAPTE

    Urmaream doua stele
    Se alergau intre ele
    Cerul era ca un patinoar inghetat
    Si ele parca erau doi actori pe o scena-patinoar
    Indragostiti, indragostite…

    El facea o pirueta si apoi o privea in adancul cerului pe ea
    …care ii zambea strengareste.

    El tragea de Carul mare plin de daruri – stele
    Iar ea voia in Carul mic pe care il cautase de nenumarate ori,
    De mult, candva, cand se plimbau de mana pe Calea Lactee.

    Iar eu stateam acolo jos, pitita, mica
    In lumea mea pamanteasca.
    Nu ma vedeau pe mine, spectator,
    Erau doar ei – un el si o ea.
    Doar doua stele
    Se alergau intre ele…

  7. alexandru dedulea zice:

    ma lamureste si pe mine cineva ce e cu blogul asta?ms anticipat,o zi buna

  8. alexandru dedulea zice:

    pacat,pacat ca fiecare minune tine 3 zile!noaptea toate pisicile sunt negre si blogurile eterne!

  9. Ioan Ivașcu zice:

    sâmbătă, octombrie şi tu

    poze în fân,
    toamna ne bate pe umăr ştrengăreşte,
    îngerii dorm striviţi sub petale de crin,
    lumea din ochii tăi se iveşte.

    plouă torenţial, cu trandafiri,
    se botează
    sufletele noastre în frunze, mocnind
    sub această nelumească amiază

    se zbate în ghearele zilei
    clipa născută din clipă,
    nu mai avem suflete,
    trupul ne e
    foşnitor de subţire aripă,
    răvăşind şi ochi şi petale,
    toamna apune în gleznele tale

  10. Sonia Murgulet zice:

    Pun aici ultima poezie :
    Pe sarma

    Merg pe sârmă.
    De o parte şi de alta e vid,
    Iar jos e zgomot.
    Niciodată nu am privit în sus
    Pentru că aş cădea.
    Zilnic fac scamatorii pentru ceilalţi,
    Care stau în siguranţă şi mă privesc.
    Zilnic mă confrunt cu dorul de Pământ.
    Nu mă dau niciodată jos,
    De frică să uit să mă mai ridic.
    Mă dau peste cap,
    Şi îmi transpiră mâinile,
    iar pentru ei nu sunt un erou,
    Ci doar un circar oarecare.
    Există oameni care vin
    Doar de dragul de-a mă huidui.
    Colegii mei,arlechinii,
    Mereu se roagă să cad,
    Pentru a părea ei stăpâni pe situaţie.
    Merg din oraş în oraş
    Făcând aceleaşi lucruri
    Pe aceeaşi sârmă.
    Rar văd spectatori cunoscuţi
    Care vin doar de dragul de-a mă aplauda.
    Cred că doar pentru ei
    Îmi pun zilnic viaţa în pericol.
    Sigur n-o fac pentru fericirea mea,
    Pentru că eu aş fi împlinită,
    Doar dacă aş fi şi eu,la rândul meu,
    Spectator.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s