Sfârşit de toamnă
Şi ce dacă vine toamna?
Oricum e frig sub ochii noştri
Şi dacă vrea, poate să plece
Sufletul nostru e rece.
Degeaba vine cu pocale
Cu vinuri dulci şi cu gutui
Frunzele ei nu mai răsfaţă
Sufletul nostru amărui.
Atâta iarnă e în noi
Încât dacă deschidem ochii,
Curg din ei şiruri de ploi
Şi se transformă-apoi în gheaţă,
În cioburi şi în amintiri
Şi cerşim grame din speranţă
Şi foc din foste iubiri.
Dar e departe.
A plecat.
Ne-a lăsat zăcuţi în iarnă.
Iarna noastră a mâncat,
Stropul mic,
De toamnă.
Like this:
One blogger likes this post.
Culorile din viata mea
Sunt verde
Si mi-e albastru de tine…
Ma doare rosul din inima mea,
Dar sunt bolnava de roz…
Insist sa cred ca viata e roz,
Chiar daca o mai strabate
Cate o unda de violet,
Chiar daca o mai supara
Cate o pata de intuneric,
Chiar daca o mai strapunge
Cate un vis indignat
De culoarea castanelor scoase din foc
Cu mana altuia…
Dar dimineata cand ma trezesc
Seninul din mine isi cere drepturile
De a amesteca toate culorile
Din viata mea…
De a atenua duritatea intunericului,
De a calma indignarea violetului,
De a spala petele caprui
Ale ochilor mei
Incapatanati sa vada viata in roz…
Fruoasa poezie.daca doresti poti sa arunci o privire pe aceasta adresa!
http://caczacupaul.blogspot.com/